Multe lucruri poate omul să le facă chiar cu greu,
Să lucreze zi și noapte pentru tot ce e al său.
Însă uneori în viață, chiar de munții i-ai muta,
Îți e greu să spui o vorbă: „Iartă-mă, e vina mea!”

Te trezești în zori cu forță, să lucrezi pentru cei dragi,
Construiești lăzi și hambare, ca averea să o bagi.
Nu te-ai plânge nici o clipă că ți-ar fi vreodată greu,
Dar nu poți să stai o clipă pe genunchi cu Dumnezeu...

Casa-i mare și mașina strălucește de curat,
Dar tu treci pe lângă semeni, chipu-ți este încordat.
Chiar dacă ai fi pe lume cel mai vrednic lucrător,
N-ai nimic fără iubire, spui cuvinte care dor...

Viața aceasta cântărește în ce faci pentru ceilalți,
Cât iubești și cât, în viață, știi să ierți pe ai tăi frați.
Și chiar dacă toată ziua ești un falnic muncitor,
De nu știi să-ți ceri iertare, restu' nu-i folositor...

E ușor să faci o casă, greu e să faci un cămin,
Căci îți trebuie jertfire și jertfirea cere chin...
Dar o casă nu rămâne decât puțin pe pământ,
Însă ce pui într-un suflet se va scrie-n Cerul Sfânt...

Când vei cere-n rugăciune Tatălui să-ți dea putere,
Să fii harnic în lucrare, nu uita întâi a cere,
Să fii grabnic la iubire și să știi a cere scuze,
Dar din inimă să fie, nu cuvinte de pe buze.

Și dacă Îi ceri acestea, sigur te va asculta,
Că Îi ceri ceva ce este după mare Voia Sa.
Caută întâi puterea de a fi un om milos
Și de restul se-ngrijește în iubirea Sa, Hristos!